Fractură de oboseală ridicată a ciclului și microstructura aliajului titanic TC11 la temperatura camerei
Fractură de oboseală ridicată a ciclului și microstructura aliajului de titan TC11 la temperatura camerei
Microstructura aliajului de titan TC11 a fost observată și analizată prin microscop optic (OM), microscop electronic cu scanare (SEM) și microscop electronic cu transmisie (TEM). Rezultatele arată că fractura de oboseală a aliajului titanic TC11 sub sarcini diferite este compusă din trei părți : zona sursei de oboseală, zona de creștere a fisurilor și zona de rupere tranzitorie și există un număr mare de crăpături secundare în zona de creștere a fisurilor perpendiculară pe direcția de creștere a fisurii de oboseală. Cu creșterea încărcăturii numărul de crăpături secundare a crescut și lățimea marginilor de oboseală a crescut de la 0,6 m (475 MPa) la 1,0 m (525 MPa) .După acțiunea încărcării alternante, un număr mare de substructuri de dislocare au fost generate în aliajul de titan și dislocarea a fost cea mai mare parte acumulată la limita de fază, rezultând o concentrare a tensiunii, rezultând cracarea interfeței și formarea sursei de fisură, reducând astfel durata de viață a oboselii.
A fost analizat efectul temperaturii soluției și al vitezei de răcire asupra microstructurii și duritatea brinell a inelelor din aliaj de titan TC11. Rezultatele au arătat că fracția de volum a fazei primare a fost determinată în principal de temperatura soluției solide. Conținutul fazei primare nu sa schimbat semnificativ odată cu creșterea temperaturii în intervalul temperaturii scăzute a soluției solide. Atunci când temperatura soluției solide a fost aproape de punctul de tranziție de fază, conținutul fazei primare a scăzut rapid. Rata de răcire a avut un efect semnificativ asupra morfologiei fazei secundare. Duritatea aliajului crește odată cu creșterea temperaturii soluției și viteza de răcire.







