Caracteristici de recoacere a materialului de placare din titan

Caracteristici ale recoacerii materialului de placare din titan:

În comparație cu tratamentul termic al altor materiale metalice, tratamentul termic al plăcilor placate cu metal are multe asemănări. De exemplu, ele sunt încălzite la o temperatură predeterminată la o anumită viteză, menținute la această temperatură pentru un anumit timp și apoi răcite la o anumită viteză. Întregul proces se desfășoară în aer sau în alte medii.

În comparație cu tratamentul termic al altor materiale, tratamentul termic al materialului de placare unică are, de asemenea, caracteristicile sale unice. Adică, punctul de topire și temperatura de recristalizare, rezistența, plasticitatea, rezistența la uzură și rezistența la coroziune, căldura specifică și coeficientul de dilatare termică și alte proprietăți fizice și de activare a sângelui ale diferitelor elemente care alcătuiesc compozitul trebuie luate în considerare, mai ales atunci când sunt expuși la temperaturi înalte Pentru a proiecta corect parametrii procesului de tratament termic și pentru a prezice influența tratamentului termic asupra structurii zonei de lipire, a rezistenței de legare și a structurilor și proprietăților matricei respective.

Stratul de lipire al plăcii compozite din oțel titan are o structură metalică foarte complexă. În condiții speciale de proces de producție și de tratament termic, stratul de lipire va produce faze fragile, cum ar fi TiC, FeTi, care vor afecta în mod direct rezistența de legătură și plasticitatea plăcii compozite. Scopul recoacerii plăcilor compozite este de a elimina stresul intern, de a produce recuperare și recristalizare în structura prelucrată și, de asemenea, de a stabiliza și omogeniza structura, de a elimina fazele dăunătoare și de a îmbunătăți proprietățile mecanice.

Procesul de recoacere a materialelor de placare explozive este formulat în funcție de diferite scopuri. Principiul este că componentele cu punctul de topire cel mai scăzut în metal sunt considerate într-un mod limitat, iar apoi elementele principale care constituie metalul sunt considerate soluții solide sau compuși intermetalici în diagrama de fază, sau ambele. De asemenea, este important să se ia în considerare dacă componentele suferă o transformare de fază la temperatură ridicată, în special în timpul recoacerii la temperatură ridicată.

Procesul de recoacere a acestui tip de material este determinat de experimente. Selectarea intervalului său de temperatură de încălzire se poate baza pe următoarele principii: limita inferioară este 1/3~2/5 din punctul de topire inferior al compoziției de metal, iar limita superioară este 2/3~4/5 din acelasi punct de topire. Pentru acele combinații de metale care nu generează compuși intermetalici pe interfață, oțel inoxidabil pentru cuptor etc., intervalul de temperatură de încălzire de recoacere este foarte larg, în special temperatura limită superioară poate fi foarte mare. În general, limita inferioară a intervalului de temperatură de încălzire de mai sus poate fi temperatura pentru reducerea tensiunilor.

Pentru acele combinații care pot forma compuși intermetalici pe interfață la temperatură ridicată și unul dintre componente are transformare de fază, de exemplu, placa de oțel de placare cu titan, un număr mare de teste au dovedit că temperatura sa de recoacere nu ar trebui să fie prea mare, în caz contrar, pierderea combinată va fi prea mare și mai mică decât standardul tehnic. În acest moment, este contradictoriu să se asigure o rezistență de lipire suficient de mare.

Concluzie

1. temperatura de recoacere între 500~600 de grade este ideală, care poate obține proprietăți mecanice bune și nu ar trebui să fie prea mare.

2. Când temperatura depășește 900 de grade, stratul compozit va suferi o transformare de fază, care va afecta proprietățile mecanice.